Fiecare fiinţă umană are în sine dorinţa de pace şi fericire. Se găsesc acestea în interesele materiale, distracţii, onoruri, sex, droguri sau în alcool? NU! Acestea sunt izvoare false!
Faimoasa actriţă Marilyn Monroe a spus unui ziarist: ”Sunt admirată pentru frumuseţea mea, am bani, am prieteni nu-mi lipseşte nimic, dar niciodată nu am fost fericită”. –
Dar a fi fericit înseamnă a nu avea probleme?
La un concurs de pictură cu tema “Pacea”, au fost prezentate mai multe tablouri, unul reprezentând apusul liniştit al soarelui sau alte teme asemănătoare. Cu toate acestea, premiul a fost acordat unui tablou care reprezenta o cascadă furioasă care în căderea ei tumultoasă ridica nori denşi de spumă şi vapori, iar pe craca unui copac care se întindea deasupra cascadei în fierbere, un guşă-roşie şi-a construit cuibul şi ciripea vesel.
Cu siguranţă, cel mai reuşit concept al idei de pace este acela care se poate obţine nu în circumstanţe favorabile ci în medii zgomotoase şi agitate. Acel guşă-roşie se aşezase pe o cracă care îşi avea rădăcina în stâncă şi se întindea deasupra acelui nor clocotitor format de cascadă.
Aşa ar trebui să fie pacea acelora care şi-au pus încrederea în Dumnezeul cerurilor.
Căutăm forţe pentru a trăi, a avea încredere, a ne simţi iubiţi de către cineva care să nu ne înşele niciodată.
Cum putem găsi pacea cu Dumnezeu, siguranţa iertării, o speranţă solidă şi reconfortantă şi siguranţa că dacă mor astăzi voi primii viaţa veşnică?
CARE ESTE CHEIA ÎN ACEASTĂ CĂUTARE A PĂCII ŞI FERICIRII?
- Cum se numeşte această cheie? Evrei 11:6 Credinţă.
Credinţa nu este: A suspecta ceva sau a bănui. Ca de ex.: ”Cred că mâine va fi soare.” “Cred se va întâmpla aceea sau aceea”.
– o simplă acceptare.
– a avea ceva sigur. Aceasta este numai o parte.
– un sentiment trecător.
– a vorbii numai de religie.
Eu sunt pe drumul morţii, “dar ştiu care este cel al salvării şi îl arăt şi la alţii, dar nu merg pe el. Este aceasta credinţa?
- Ce este adevărata credinţă? Evrei 11:1. O încredere în ceea ce se speră, o încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
– încredere fără şovăire în promisiunile lui Dumnezeu.
– A crede pe Dumnezeu pe cuvânt.
– Este a cunoaşte, a se încredinţa, a se preda cuiva, dar nu oricui şi nici a merge oriunde.
Trebuie să avem încredere adevărată în Hristos, Autorul vieţii şi al Bibliei.
PATRU PAŞI ÎN DEFINIREA CREDINŢEI. (Evrei 4:16).
- Primul pas: A CUNOAŞTE PE ISUS.
Cu ce este comparată cunoaşterea? Ioan 17:3 Cu viaţa veşnică. Trebuie să ştim în ce şi în cine credem.
“Un om care dormea s-a trezit dintr-o dată cu o durere de cap. Pe întuneric a luat o tabletă care a crezut că era aspirină şi a înghiţit-o, dar acea tabletă nu era pentru dureri de cap, ci era otravă pentru şobolani. Omul a murit, a murit pentru că a crezut, dar a crezut în ceva greşit. În epitaful său scria: ”A murit pentru credinţă”.
Pe Isus Îl putem cunoaşte prin Cuvântul Său. (Ioan 5:24)
- Cine este Isus?
- Veşnicul Fiu al lui Dumnezeu. (Matei 16:16).
- Creator. (Ioan 1:1-3,14 şi Coloseni 1:16)
- Legislator. (Neemia 9:13 şi 1 Corinteni 10:4)
- Salvator. Luca 19:10. A venit pentru a căuta şi salva ceea ce este pierdut.
- Prietenul nostru. (Ioan 15:14-15).
- Mijlocitor. 1 Timotei 2:5.
- Domn şi rege. (Apocalips 17:14).
- Judecător. (Fapte 10:42).
- Ce a făcut pentru mine?
- S-a făcut om. (Filipeni 2:7).
- A trăit fără păcat. (Evrei 4:15).
- Mi-a luat vina. Isaia 53:5-6.
Într-o şcoală un copil a făcut o năzbâtie, a pătat hârtiile de pe biroul profesorului cu cerneală. Când acesta a intrat, şi a descoperit stricăciunea a cerut copiilor să spună care din ei era vinovatul.
– Lopez! a strigat un copil.
– Lopez, vino aici! a poruncit profesorul luând băţul. În clasă erau doi copii cu acest nume şi erau fraţi. Atunci s-a apropiat cel mai mare care stoic a suportat puternicul şi durerosul băţ.
Dar dintr-o dată cel mai mic s-a apropiat strigând: “Domnule profesor, nu-l mai bateţi! Nu el a fost, eu sunt vinovatul! Intrigat învăţătorul a încetat să-l mai bată şi a cerut explicaţii:
– Ia să vedem tu, Lopez cel mai mare, de ce ai venit ca să fi pedepsit fără a spune că eşti nevinovat? Vorbeşte!
– Pentru că el este mai mic, mai slab şi în plus este un pic bolnav, a răspuns băiatul.
Profesorul, uimit, l-a strâns la piept şi i-a spus: Copile, niciodată în viaţa ta nu ai fost mai creştin ca astăzi. Aceasta a făcut Hristos pentru tine şi pentru mine. Dumnezeu să te binecuvinteze copile!…”
- A murit în locul meu, pentru păcatele mele 1 Corinteni 15:3.
- A înviat din morţi (1 Corinteni 15:20).
- Mijloceşte pentru mine. (1 Timotei 2:5).
- A promis că se întoarce să mă caute. (Ioan 14:3)
- Al doilea pas: A AVEA ÎNCREDERE ÎN ISUS.
O dată un vapor în largul mării era în mijlocul unei furtuni foarte violente. Pe fiecare faţă se vedea întipărită frica, panica, teroarea. Unii plângeau, alţii erau aproape morţi de spaimă. În mijlocul acestei scene, un copil se juca liniştit pe o scară. Părea că nimic nu îl neliniştea, că ignora cu totul ceea ce se întâmpla acolo. Unul din călători, văzându-l, s-a apropiat de el şi l-a întrebat:
– Ţie copile nu îţi este frică de furtuna aceasta groaznică?
Copilul a răspuns:
– Nu domnule, pentru că tatăl meu este la cârmă.”
Când îl cunoaştem pe Domnul Isus învăţăm să avem încredere în El. În orele critice ale vieţii noastre, să nu ne pierdem credinţa ci să-i încredinţăm păcatele noastre.
Care este cea mai mare virtute a Sa? Ioan 3:16. Iubirea Lui.
Văzând iubirea Sa, îi voi deschide inima, mă voi încrede în El şi îi voi spune tot ce mă preocupă.
- Al treilea pas: A-MI RECUNOAŞTE PĂCATUL.
La ce trebuie să ne ducă bunătatea Sa? Romani 2:4 La pocăinţă.
- Ce trebuie să facem cu păcatele noastre? 1 Ioan 1:8-9. (Psalmi 32:5) Să le mărturisim lui Dumnezeu.
Isaia 55:6-7 Să fim gata să le părăsim.
Nu trebuie mari sacrificii fizice, peregrinaje, promisiuni, etc., pentru a primi iertarea lui Dumnezeu. El vrea inima noastră, să ne mărturisim Lui păcatele noastre şi să le părăsim. (Prov. 23:26).
- Al patrulea pas: A ACCEPTA PE ISUS CA SALVATOR ŞI DOMN.
(Apocalips 3:20). Ce diferenţă este între a-L accepta ca Salvator şi ca Domn? Ioan 1:12.
- Ca Salvator a crede că a murit în locul meu.
- Ca Domn, stăpân, şef, conducătorul meu înseamnă a asculta de poruncile Sale.
Să spunem ca şi Petru: “Doamne, ce doreşti să fac?” (Fapte 9:5-6)
CREDINŢĂ ADEVĂRATĂ ŞI CREDINŢĂ TEMPORARĂ
- Ce diferenţă este între credinţa adevărată şi cea temporară?
- Credinţa adevărată implică toată făptura, pentru că suntem o fiinţă tridimensională.
– RAŢIUNEA: (mintea). A ţine la adevăr, “A-L cunoaşte pe Isus”
– INIMA: (sentimentul). A avea încredere în El, a-i deschide inima, a-i mărturisi păcatele noastre, “A iubi pe Isus”
– VOINŢA: (decizie). A fi dispus a-L asculta.
- Credinţa adevărată înseamnă a ne preda Lui. De ex.: Consultăm un medic dar nu îi permitem să ne opereze.
Se povesteşte că un renumit echilibrist a legat o sfoară de o parte şi de alta a cascadei Niagara şi a anunţat că va prezenta un număr. Multă lume a venit ca să asiste la eveniment, iar când a sosit ora, acest om a făcut un semn ca să se facă linişte şi a întrebat:
– Credeţi că pot traversa cascada pe sârmă?
– Daaa…” a răspuns mulţimea.
Omul s-a urcat, a traversat pe sârmă, s-a întors şi a fost ovaţionat. Din nou a făcut semn pentru a se face linişte. A luat un scaun, l-a pus pe umeri şi a întrebat:
– Credeţi că pot traversa cu scaunul?”
S-a auzit încă un asurzitor Daaa…!
Omul s-a dus, s-a întors şi a fost îndelung aplaudat. Din nou a făcut un semn pentru a se face linişte:
– Credeţi că pot trece cu un om stând pe acest scaun fără ca să cadă nici unul din noi în cascadă?
Entuziasmul s-a dezlănţuit, iar din mulţime s-a auzit un alt Daaa…!
Atunci cu multă seriozitate omul a întrebat:
– Care dintre dumneavoastră va fi primul voluntar care va veni să se aşeze pe scaun?
O tăcere mormântală s-a lăsat atunci peste mulţime şi nimeni nu s-a oferit să încerce.
Tot astfel sunt mulţi oameni care se comportă la fel în ceea ce priveşte viaţa spirituală şi spun: ”cred, cred, da, Cum să nu, eu cred în Hristos!” Dar nu vor să se încreadă în Hristos că îi poate trece cu toată siguranţa peste înspăimântătoarele cascade ale acestei lumi care ameninţă cu moartea eternă şi să-i ducă în deplină siguranţă la râul vieţii veşnice.
- Nu trebuie să fim perfecţi ca să mergem la Isus. Să mergem la El aşa cum suntem, plini de defecte pentru ca El să ne curăţească şi să ne schimbe. (Ioan 6:37).
- Să-l lăsăm să intre în viaţa noastră să detroneze “eul” nostru. Atunci când “eul” este pe tron, toate preocupările noastre se învârt în jurul nostru.
Când Isus este pe tronul inimii noastre preocupările noastre sunt fixate în Dumnezeu.
- Trebuie să facem un acord cu El, un pact de iubire, ca şi în căsnicie.
REZULTATUL
- Prin intermediul lui Isus ce ajungem să fim? 2 Corinteni 5:17. O făptură nouă.
“O medalie valoroasă a căzut în noroi. Aici a fost călcată în picioare un timp îndelungat deteriorându-se până a fost găsită distrusă complet. Pentru a se putea restaura existau două posibilităţi: – să fie îndreptată şi să i se reumple părţile sfărâmate sau cealaltă să fie turnată din nou. Care din cele două posibilităţi ar fi cea mai potrivită?
- Ce ne promite Dumnezeu în legătură cu păcatele noastre? Mica 7:18-19. (Isaia 1:18) Să ierte, să le uite şi să le arunce în mare.
Putem avea mântuirea pentru că cel care îl are pe Fiul are viaţa.
Ce oferă Isus fiecărui suflet care îl acceptă? Ioan 14:27. Pacea interioară.
– Să fim împăcaţi cu Dumnezeu.
CONCLUZIE
Astăzi Dumnezeu doreşte să te facă fericit!
Vrea să-ţi ierte păcatele şi să-ţi dea iertarea. Doreşte să te numească astăzi fiul Său.
Întrebarea este: Îl laşi să o facă? Accepţi pe Isus în viaţa ta ca Salvator şi Domn?
Spune-o în rugăciune chiar acum.
Acum câţiva ani într-un oraş din Anglia a izbucnit un incendiu care a afectat multe case, în acele timpuri casele se construiau în întregime din lemn. La etajul superior al unei case incendiate, a apărut un copil de vreo şase ani plângând cu disperare strigând terorizat să fie salvat. Dar era imposibil. Scara casei fusese distrusă în întregime, iar flăcările care ieşeau pe geam împiedecau sprijinirea unei scări de intervenţie pentru a urca şi a scoate copilul.
Singura soluţie era aceea ca copilul să se arunce prin fum şi flăcări, fără ca nimic să i se întâmple în rapida lui cădere, în mâinile drăgăstoase care erau întinse pentru a-i împiedeca căderea pe pământ. Dar cum să convingi pe copilul de şase ani la un astfel de act de eroism?
În liniştea publicului, impresionat de scenă, s-a ridicat vocea tatălui, spunându-i şi rugându-l pe copil să se arunce, fără teamă şi fără să mai piardă nici un minut. Copilul şovăind zicea:
– Tată! Te aud dar nu te văd! Unde eşti?
– Aici, fiule! Te aştept. Aruncă-te, nu-ţi fie frică.
– Nu văd decât fum, tată, nu te văd.
– Nu contează, aruncă-te acum.
– Mi-e frică, tată, dar dacă tu spui mă arunc. Prinde-mă!
Aşa a făcut băieţelul, iar câteva secunde mai târziu era teafăr în braţele tatălui său.
În acelaşi fel, Dumnezeul invizibil, pe care îl recunoaştem din minunatele opere ale creaţiei Sale, înainte de tragedia păcatului, ne invită să punem credinţă în binecuvântatul Său Cuvânt. Să recunoaştem ca fiind ale Sale aceste frumoase promisiuni pe care le conţine şi să facem actul credinţei, acceptând oferta Sa de mântuire în Isus Hristos.
Despre salvarea şi acceptarea lui Isus:
– Domnule… vă daţi seama de ceea ce doreşte Isus să facă pentru dumneavoastră?
– Hristos a lăsat cerul şi a murit pe cruce pentru a vă dărui viaţa eternă. Vreţi să primiţi acest cadou?
Nota instructorului După ce s-a explicat ceea ce înseamnă a accepta pe Isus ca Salvator personal şi Domn al vieţii dumneavoastră, să se facă un angajament cu El şi să se accentueze binecuvântările pe care doreşte să le dea.
– Domnule… vreţi să deschideţi uşa şi să-l invitaţi chiar acum?
– Domnul spune că “unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, Eu voi fi de faţă” (Matei 18:20).
El este cu noi acum şi putem să-i vorbim prin rugăciune. Eu mă voi ruga şi îi vom spune ceea ce mi-aţi spus acum, dacă doriţi, puteţi repeta încet după mine.
Cum vi se pare?
Tema următoare: “Cum să ne îmbunătăţim personalitatea?”
Toţi dorim să avem o personalitate atrăgătoare, dar realizăm faptul că sunt multe lucruri pe care trebuie să le schimbăm în caracterul nostru. Cum putem să o facem? Cum putem avea certitudinea acceptării lui Dumnezeu şi siguranţa iertării Sale şi o nouă viaţă plină de succese?
Secretul constă în cunoaşterea celor patru miracole şi a celor trei bucurii din viaţa credinciosului.
Aţi auzit vorbindu-se de ele? Este o temă care rezumă planul lui Dumnezeu pentru dumneavoastră, şi conţine vestea bună care vă va umplea sufletul!